Incep cu un subiect sensibil, dureros si din pacate cat se poate de real: orfelinatele din Romania.
In preajma sarbatorilor de Craciun, cativa oameni pentru care copiii din orfelinate valoreaza ceva, au format o echipa pentru a-i face pe acestia sa zambeasca fie si pentru o zi. Mai concret ne-am mobilizat, am ales un orfelinat si ne-am interesat (la conducerea centrului) despre nevoile acestor copii, pentru a nu le oferi lucruri inutile, asa ca am solicitat o lista cu toti copiii din centru, necesitatiile fiecaruia, marimile si varstele acestora Din pacate nu sta in puterea noastra sa facilitam procesul de adoptie pentru a le oferi acestor copii cel mai de pret lucru: o familie.
Sa incepem povestirea cronologic si anume cu intalnirea cu directorul orfelinatului care este si preot. O intalnire care s-a obtinut foarte greu intrucat, domnul x, sa-l numesc asa, era plecat din tara, mai exact la sky. Cand in sfarsit am fost programati la intalnire, am asteptat circa o ora sosirea acestuia, in sfarsit a venit, era vizibil grabit, se aseaza pe scaun in fata noastra si ne intreaba scurt: ce doriti? Ei, ce sa vrem, sa ajutam! Pana aici a sunat bine, insa in momentul in care am inceput sa intram in detalii, sa-i spunem exact ce dorim sa facem, si anume sa aducem alimente, produse de igiena, imbracaminte, incaltaminte, jucarii si dulciuri, nu a mai fost la fel de incantat. Va intrebati de ce? Este simplu! El avea facturi de platit! WHAT???? Pai domnule x, atunci dvs cu ce va ocupati mai exact acolo, cine gestioneaza banii? Nu am dorit sa intram in amanunte si sa-l intrebam ce s-a intamplat cu banii alocati de catre stat pentru facturi, pentru ca altul era scopul nostru, si era probabil sa nu ne permita sa ne ducem planul la final. Am inghitit sec si am dus conversatia la final reusind sa-l convingem sa ne permita sa AJUTAM! Inainte sa plecam am vizitat cateva camere si am cunoscut o parte din copii…..In camere era un miros greu, asternuturile nu erau tocmai curate, copiii de 3 – 4 ani imparteau camera cu cei de 13 – 16 ani, si alte nereguli. Am plecat de acolo cu un gust amar, insa convinsa ca trebuie sa ne implicam neaparat in ajutarea copiilor din acest centru.
O data ajunsa acasa, dau un scurt search pe google, sa aflu mai multe despre orfelinat. Ma bucur foarte mult ca nu am facut-o inainte sa ajung acolo, pentru ca dupa ce am citit detalii interesante, as fi fost convinsa ca nu au nevoie de ajutor si as fi cautat alt orfelinat. Ce am citit? Orfelinatul era finantat din fonduri europene si in scris copiii traiau in niste conditii mai mult decat bune, insa realitatea era cu totul diferita! Sunt convinsa ca aceasta situatie se regaseste in majoritatea centrelor de acest gen, tocmai de aceea pentru a fi siguri ca lucrurile vor ajunge la copii, am cerut sa ne intalnim cu ei, intr-o seara inainte de Craciun
A venit seara mult asteptatei intalniri si credeti-ma ca reactia celor mici in momentul in care l-au vazut pe Mos Craciun incarcat cu daruri pentru ei, a meritat tot efortul. Unii din noi isi doresc sa primeasca cadouri scumpe: telefoane inteligente, tablete, laptopuri, bijuterii, etc. Acesti copii insa, s-au bucurat cand au vazut ca Mosul, le-a adus in dar printre altele, sampon si pasta de dinti!!! Este trist, nedrept, este real!
Una peste alta copiii au fost fericiti in acea seara, noi multumiti sufleteste ca am contribuit la aducerea zambetelor pe chipurile unor copii afectati de sistemul care favorizeaza alte categorii de oameni, un sistem care ne afecteaza pe toti mai mult sau mai putin.
Concluzia: Daca doriti sa ajutati, nu oferiti bani! Aflati care sunt nevoile copiilor si asigurati-va ca intradevar, lucrurile ajung la ei.
Dana Ungureanu 