Trebuie neaparat sa va povestesc ce am patit ieri! Va avertizez ca este o intamplare care m-a schimbat TOTAL si ca nu mai sunt un simplu blogger. Va rog sa va pastrati invidia pentru mai tarziu pentru ca de acum sunt….. #IronBlogger !!!!!
Ce aveti mai? Nu, nu am innebunit! Aveti putina rabdare, lasati-ma sa va povestesc….
Ieri, pentru ca a fost atat de frumos afara, am decis sa parcurg drumul spre casa pe jos. Ei, si cum mergeam eu cu nasul pe sus(ca sa simt mai bine mireasma corcodusilor infoloriti) observ un banner care anunta marea lansare a filmului IronMan 3! La un moment dat, din cauza faptului ca nu ma uitam pe unde merg, am calcat(si alunecat) pe niste pet-uri aruncate la intamplare pe strada. Am cazut si m-am lovit la cap 😦
Se pare ca lovitura nu a fost puternica deoarece nu simteam nici o durere, ba mai mult decat atat, o putere fantastica imi cuprinsese intreg corpul. Ma ridic, ma scutur de praf si imi continui drumul, de data aceasta atenta, poate chiar foarte atenta pentru ca la vreo 200 de metri in fata mea, observ un tip care dupa ce si-a terminat sticla de suc a aruncat-o pe jos desi langa el se afla un cos de gunoi. M-am enervat atat de tare incat am alergat spre el sa-l iau la rost!
Ajung langa el si i-am spus vreo doua cat sa ma tina minte, sau mai bine zis: cat sa imi dea una peste ochi. Aici sa va tineti bine, pentru ca ce urmeaza sa va povestesc m-a socat si pe mine. Ridica marlanul mana pentru a imi aplica o corectie fizica insa nu a mai apucat pentru ca in momentul acela l-am impins! Pfooooai si l-am impins atat de tare incat a zburat in cartierul vecin! Pana si Chuck Norris ar fi ramas interzis la faza asta….
Atunci mi-am dat seama ca ceva s-a schimbat. Am stat si am pus toate intamplarile cap la cap (ce am mancat, ce am baut, etc.) cand, dintr-o data mi-a aparut in minte imaginea cu Robert Downey Jr. Asta trebuia sa fie! Lovitura la cap ma transformase intr-un super erou! Cum acest lucru s-a intamplat in urma impiedicarii mele de pet-urile respective, mi-am dat seama ca asta este misiunea pentru care am fost inzestrata cu puteri supranaturale, si anume va trebui sa lupt pentru PROTEJAREA MEDIULUI!
Ma gandeam cu emotie daca pot sa zbor… am incercat si am reusit. Am trait un sentiment de nedescris, a fost sublim sa pot zbura, sa pot vedea tot Bucurestiul din aer, pana la un moment dat cand am observat si ca erau extrem de multe gunoaie…. Mi-am pus fortele in practica si in vreo doua ore am reusit sa curat tot.
Cum o tipa care zbura deasupra orasului fara avion ori elicopter nu avea cum sa treaca neobservata, mi-am facut repede prieteni care imi sustineau cauza. Le-am dat niste dispozitive cu ajutorul carora ma anuntau imediat ce aveau sa observe o persoana care arunca diverse gunoaie pe strada. De restul ma ocupam eu, IronDana!
Munca unui super erou nu este prea usoara, pana si el are nevoie de odihna. Am plecat spre casa IN ZBOR, nu ma mai saturam de asta 😀 Furata de peisaj nu am observat blocul din fata mea de care m-am si lovit. Am cazut de la zeci de metri, m-am lovit serios si mi-am pierdut cunostinta. Am fost trezita de catre o batranica, care imi spunea:
”Maica, trezeste-te! Stai de o ora intinsa aici, esti bine? Te-ai lovit?”
De data aceasta lovitura a fost destul de serioasa pentru ca ma durea capul….
”Doamna, m-ati vazut cand am cazut? Zburam cu viteza, nu am fost atenta la drum si am intrat cu capul intr-un bloc. Ma ridic imediat si pornesc spre casa, va multumesc pentru grija dar sunt bine”
”Aoleooooo mamica, stai acolo sa chem ambulanta! Auzi la ea, zbura… Saraca s-a lovit rau la cap!”
Cand am auzit-o pe batranica m-am speriat! Cum adica, dumneaei nu stia ca sunt un super erou? Sau totul a fost un vis? M-am ridicat de jos si am incercat sa ma inalt din nou spre cer, sa ii arat femeii ca pot sa zbor. Din pacate avea dreptate, nu puteam sa zbor, nu eram un super erou, orasul arata la fel. 😦
Sa visezi nu costa nimic….
Dana Ungureanu 